...

Sunt departe.Ca de obicei.Numai ca de data asta sunt prea departe.
Au existat candva doi oameni ce se iubeau cu sufletul,cu sperante,cu vise..Ea,o femeie cum rar intalnesti,inocenta,pura si delicata,el un barbat crud,sfios,cu o privire care ucidea aproape orice gand bolnav.Mereu se intelegeau fara sa`si spuna nimic,mereu erau impreuna...S`a nascut din asta o dragoste usor timida,putin perfecta..doar conturata.Dar nu le pasa.In fiecare zi isi alegeau cate o banca pe care se asezau ei si gandurile lor de viitor.Erau tineri,iar viitorul era crud.Refuzau sa simta durere,refuzau sa ii asculte pe cei din jur criticandu`i.El o intarea sarutand`o si tinand`o in brate precum un alcoolic notoriu care isi pretuieste ultimul strop din sticla..El era sprijinul ei si ea se lasa adulmecata fiindca il iubea..Iar cand sufletele lor oboseau,pretindeau a fi necunoscuti.Nu era o despartire tragica,ci un moment de liniste inaintea unui posibil sfarsit.Dar n`au incetat sa se iubeasca si,simtindu`si lipsa au alergat unul in bratele celuilalt,iar el a jurat ca nu va mai pleca...
(Imi dau seama ca tanjesc dupa ceva ce am avut.Mi`am regasit mandria dar am pierdut siguranta zilei de maine.De fapt asta e frica.Si ce e frica daca nu un obstacol in calea fericirii?---de ce am ales sa fac asta?)
Ce e mai bine,sa fi trait intens ceva si sa`l pierzi in final...sau sa`ti fie strain sentimentul si sa nu`l cersesti?Nu pot sa`ti cer sa`mi lasi amintire toata colectia de filme,nici prietenii care deja ii impartim...nici macar resturile pe care le arunci cu zgarcenie,dar ai grija de suflet..
Urasc finalurile de orice fel.Urasc schimbarile.Urasc ca nu mai sunt intreaga.Urasc ca nu mai sunt timida cand mi se vorbeste de sex.Urasc ca simt ca ma urasti.Urasc tot, urasc ca "noi" nu mai are acelasi gust,acelasi miros,acelasi scop,dar cel mai mult urasc ca inca sunt pe primul loc!
Te iubesc!