without hope

Ma intreaba unii daca mi`e dor de ceva..am atatea in inima care ma trimit exact acolo unde m`am indragostit candva....Si nu e ca vreau sa`mi fac singura rani pe inima e mai mult de vina o constiinta prea constiincioasa ce naste`n mine de ceva vreme. Uneori mi`e mie sila de ce pot sa constientizez ca am imprejur si mi`e groaza cand ma gandesc ca ma complac prea mult .Si incepe asa o serie de intrebari in mintea`mi inca deloc obisnuita de pierderile avute cum ar fi(si cea mai importanta) unde`mi sunt sperantele? Imi amintesc cu ura de mine insami cum ma aruncam inainte la orice gest ori activitate care implica 'oameni' si Doamne,ce`i mai iubeam!! Cu aceeasi tarie cu care mai demult ii admiram pe toti,azi ii urasc doar pentru simplul fapt ca sunt fericiti. Si ce mai fericire au unii...Si e o nebunie sa zic ca`i urasc,e de fapt o admiratie mai presus de ce simt pentru mine insami. Cand zic fericire,ma refer la acea stare in care esti implinit in totalitate,la acea liniste care practic te provoaca la zgomot. Dintrodata, imi dau seama ca pot sa definesc fericirea din ce in ce mai usor,caci mi`am propus sa stiu totul teoretic, nemaiavand timp sa simt pe propria`mi inima.
Morala: De cele mai multe ori planul de a face o cariera mai presus de fericirea interioara reuseste...sau cel putin noi oamneii suntem atat de inteligenti incat ne pacalim unii pe altii.
(A.Ghinter)